Beethoven în mahala


poster by Ciprian Antoci

RO/ EN
scroll down for english version
Foto report puteți găsi aici: https://www.facebook.com/photo?fbid=3231210260247366&set=pcb.3231215870246805
Beethoven în mahala este un proiect educațional care are ca scop creșterea gradului de acces la cultură în mediul rural.
Timp de 2 seri, vom organiza 4 concerte de o oră, cu participarea muzicienilor Marcel Lazăr și Daniel Lazăr, care vor interpreta lucrări semnate de Ludwig van Beethoven în mahalalele satelor Hîrtop, Ialpug ( r-nul Cimișlia) și Bulboaca ( r-nul Anenii Noi).
Formatul a fost gândit în așa fel, încât să putem respecta recomandările date de Ministerul Sănătății cu privire la normele de organizare a activităților artistice pe timp de pandemie. Totodată, acest format ne permite să ajungem la un public nou, la un public
divers, să performăm arta înaltă în contexte informale, unde cântul cucoșilor, lătratul câinilor, strigătele de copii se mixează cu muzica calsică și-o scoate din canonul classic, unde aceasta se ascultă doar în sălile de concerte și doar la costum. Proiectul contribuie la creșterea nivelului de educație culturală, la formarea gustului pentru muzica clasică, la educarea reflexului de a consuma cultură.
Participarea la evenimente este gratuită.
Partener: Moldo Crescendo
Acest proiect este organizat de Centrul de proiecte culturale Azart, cu suportul Centrului cultural german Akzente / Goethe Zentrum și Goethe Institut România, Primaria Bulboaca, Evergreen International Properties, Patroanelor noastre de pe https://www.patreon.com/cpcazart și cu munca voluntară a coordonatoarelor de proiect Rusanda Alexandru Curcă și Marcela Nistor.

EN
Beethoven in the neighborhood is an educational project that aims to increase access to culture in rural areas.
For 2 evenings, we will organize 4 one-hour concerts, with the participation of musicians Marcel Lazăr and Daniel Lazăr, who will perform works signed by Ludwig van Beethoven in the neighborhoods of Hîrtop, Ialpug (Cimișlia district) and Bulboaca villages (Anenii Noi district) .
The format was designed in such a way that we can comply with the recommendations given by the Ministry of Health regarding the rules for organizing artistic activities during a pandemic. At the same time, this format allows us to reach a new audience and to the increase the level of cultural education in the rural areas.
Participation in the events is free.
Partner: Moldo Crescendo
This project is organized by the Center for cultural projects Azart , with the support of the German Cultural Center Akzente / Goethe Zentrum and Goethe Institut Romania, Bulboaca City Hall, Evergreen International Properties, our Patrons on https://www.patreon.com/cpcazart and with volunteer work of the project coordinators Rusanda Alexandru Curcă and Marcela Nistor

Open call: Hands-on creative 360 filmmaking workshop

Workshop in VR_AR-2

RO/EN
Centrul de proiecte culturale Azart, invită regizori de teatru și film, dramaturgi, artiști multimedia, dezvoltatori de jocuri și conținut creativ, care doresc să capete cunoștințe de bază în procesul de realizare a contentului în tehnologia 360 și să ajungă în punctul în care să-și poată imagina propria experiență XR, să participe la atelierul Hands-on creative 360 filmmaking.
Facilitatori
-Esteban Lecoq (co-artistic director, AΦE)
-Aoi Nakamura (co-artistic director, AΦE)

Despre atelier:
Tehnologiile VR, AR și XR și experiențele pe care acestea le furnizează devin
din ce în ce mai populare în multe industrii, inclusiv și în artele spectacolului. Aceste tehnologii, ne permit să ne imaginăm și să creăm spectacole care n-ar fi fost posibile fără ele. În cadrul atelierului, directorii artistici ai companiei AΦE, vor ghida cei 10 participanti în a explora metodele de lucru in tehnologia 360, împărtășindu-se cu experiența acumulată în procesul de creare a spectacolului WHIST.

APLICĂ completând formularul: https://forms.gle/VoX4BePMDdW2VMx98
vârsta: +18
limba de lucru: engleză/ română/ rusă
Participanţii trebuie să aibă cu ei laptopuri cu programul Premiere Pro instalat
perioada atelierului: 10-12 iulie, 2020
locație: vom anunța în curând
data limită de aplicare: 28 iunie, 2020
anunțarea rezultatelor: 2 iulie, 2020
nr. maxim de paticipanți: 10
participarea este gratuită, dar prezența obligatorie

AΦE – este o companie de dans din Ashford (UK), fondată în 2013 de Aoi Nakamura (JP) și Esteban Furmi (FR), cu viziunea de a încorpora tehnologia în experiența teatrului și de a apropia publicul de arta dansului. AΦE e unica companie de dans din Marea Britanie care face turnee la nivel internațional, folosind în primul rând Realitatea Virtuală (VR) și Realitatea Augmentată (AR). Sunt pionieri în sectorul artelor performative și mixează diferite forme de artă cu această tehnologie, oferind o nouă perspectivă asupra teatrului publicului de toate vârstele.
.
Această activitate este organizată în cadrul proiectului Școala de dramaturgie contemporană 2020, de Centrul pentru Proiecte Culturale Azart, cu sprijinul Alianței Franceze din Moldova și al Swiss cooperation Moldova
//////////////

EN
Center for cultural projects Azart, is inviting theatre and film makers, multimedia artists, game and creative content developers, who want to gain the basic knowledge
of 360 filmmaking process and become entry point to imagine their own XR
experiences.
With who?
-Esteban Lecoq (Co-Artistic Director, AΦE)
-Aoi Nakamura (Co-Artistic Director, AΦE)
About workshop
VR, AR and XR technologies and the experiences they provide are becoming
increasingly popular in many industries such as architecture, entertainment,
construction, training, healthcare and transport. Similarly, performing arts is
also benefiting from these new technologies to imagine and create
performances that could never have been done without them.
WHIST, the creation of AΦE, as a starting point, in this creative workshop,
participants will explore on their own to create 360 film guided
by the AΦE’s artistic directors, sharing their knowledge gained through
creation of WHIST.
At the end of the workshop, each participants will gain the basic knowledge
of 360 filmmaking process and become entry point to imagine their own XR
experiences.

APPLY by filling out the form: https://forms.gle/VoX4BePMDdW2VMx98
age: +18
working language: English / Romanian / Russian
Participants must have laptops with the Premiere Pro program installed
workshop period: July 10-12, 2020
location: we will announce soon
application deadline: June 28, 2020
announcement of results: July 2, 2020

This activity is organised in the framework of the School of Contemporary Drama 2020 project, by Center for Cultural Projects Azart, with the support of the French Alliance in Moldova and Swiss cooperation Moldova

Jurnalul de carantină al adolescenților

În perioada 1-7 iunie, am organizat un atelier de scriere dramatică pentru adolescenți, facilitat de Inna Cebotari, cu scopul de a le da și celor din linia (a nu știu a câta), o voce. Adolescenții (vârsta rebeliunii, cum ar veni) – cum își petrec timpul în perioada de carantină, cum s-au adaptat la #școalaonline și cum au reușit să-și gestioneze emoțiile (anxietățile). Textele scrise în cadrul atelierului sunt și niște documente importante, care reflectă ceea ce s-a întâmplat în această perioadă. Au fost 7 zile de lucru intens pe scriere, conținut și formă, săpături interioare și exerciții de auto-reflectare. Pentru toate participantele acesta a fost primul atelier de scriere, pe alocuri atelier-terapie.

//////////////////////////////////////////////////////////////////
Petrașcu Beatricia/ 17 ani/ Ialoveni
6 iunie, 2020
Carantina mea, Jurnalul (I)
“Nu, nu știu a câta zi e și de ce scriu, dar hai să calculăm. Azi e 23.03.2020, țin minte pentru că e ziua lui Burețel și am stat ieri până târziu să-i scriu o felicitare, în stilul nostru. Noi am intrat în carantină într-o miercuri, eram la Diez, când Costea a intrat în birou cu fraza <>. Am verificat Studii.md, era miercuri din 11 martie, deci am 12 zile de când stau doar în casă. Am ieșit de două ori, acel ieșit din casă chitită ca la sărbătoare pentru magazin și farmacie. Simt că mi-e frică să rămân singură cu gândurile mele, scăparea în acest sens e să-mi ocup timpul, trupul și mintea cu tot ce vrei, dar probabil nu ce trebuie. Citisem, însă, că psihologii zic că e normal să nu poți să te impui să lucrezi, înveți. Lasă-te să accepți situația. Urmează, vei înțelege…
Somn. Net. Somn. Net.
Netflix. Ai mei. Netflix. Net.
Fotosesii. Cărți. Chaturi.
Mâncare. Prea mult. Mi-e rău.
Pijama. Duș. Pijama.
Telefonul nu-mi dă pace.
Sunt o prizonieră.
Haos pe internet. Panică în magazine. Dilemă în mintea mea.
Ștefan nu se stresează, el nu înțelege.
Rețete. Orzo. A început școala online. Fu!
Vreau afară!
24.03.2020
Studiez de la 10:00. În sfârșit mă simt productivă. Mi-e tare sete de intelectualitate și am obosit de crize și vești proaste, de numărul crescător al victimelor și discuții despre virus. Am dat de niște articolașe bune pe <>, ador stilul scrisului lor și ideile promovate. Aa da, am făcut un nou chat pe facebook și au pornit ăștia cu tancurile”. Nu confuzul început al pandemiei era problema, ci tensiunea care creștea cu fiecare știre citită, dar mai ales conversațiile pseudointelectuale despre știți voi ce. Consumul de conținut distructiv în combinație cu „vai ce frumoși sunt pereții astăzi” mi-a demonstrat doar cât de multe chestii nu le știu despre mine și gestionarea propriilor emoții. Mi se părea că „acasă” devenise „sală de coaching for easily offended people”, pentru că „dă-mi pace” era mai mult văzută ca pe fraza dură a unei fete iritate ce nu vrea să discute decât ca nevoia de spațiu personal din cauza insistenței. Totuși după câteva încercări de a înghiți realitatea am ajuns la vorba umoristică a mamei:
„у нас карантин
пришлось общаться с семьёй
оказывается интересные люди”.
Balconul (II)
După ce am înțeles cum stă treaba cu noile reguli. Am vrut și am creat o obișnuință din mască, mănuși, dezinfectant. Tot instagramul era plin de story cu metoda corectă de spălarea mâinilor și gafele politicienilor. Mă trezeam dimineața cu știri proaste de pe telegram, mă culcam tot cu ele. Singurul loc din casă unde mă simțeam bine era balconul. Tot patru pereți, tot fereastră, de fapt patru ferestre. De ce era el așa special? …nu știu. Dar acolo mă duceam ca să mă uit prin ogradă la ce fac oamenii, la început erau frigărui și petreceri. Iresponsabilitatea de la 15 infectați nu se compară cu cea de acum. Totuși era poarta spre o lume mai reală decât cea din casă, decât morala mamei despre faptul că nu fac curat sau vasele nu-s spălate, recreere de la telefon și teme infernale. Perioada în care ne-am solidarizat ca și clasă pentru că profesorii se urcau în cap din plictiseala de acasă. De la balcon se vedeau luminițele din Chișinău, aici…de aici scriu acum, se văd cele mai frumoase răsărituri și dansuri de rândunici. Serile în care Geo mă suna cu fraza “du-te la balcon să vezi ce cer! (#cecer)”. Apelurile telefonice lungi și sentimentale despre trecut se nășteau și mureau tot aici, până să-mi dau seama că m-ar fi putut auzi toți vecinii de la balcoanele lor. Când am început iar activismul pentru a mai scăpa de tristețe, s-a reluat proiectul culinar, păi iată fotografiile gastronomice din cadrul lui erau tot la balcon făcute, cu lumini artificiale profesionale – ‘spâșka’ și toate prosoapele bune încleiate pe pereți cu ‘skoci’. Dacă ar fi să dau o rețetă de desert acum, s-ar numi Carantina. Notați.
Ingrediente
#0,5 l de dezinfectant de știri
#300 g de pudră de jazz
#290 g de fulgi de stres
#250 g de ciocolată korona
#450 g de făină zoom
#30 g de zahăr mimimi
#3 seriale conservate
#780 g de cremă de discuții filozofice
#200 g de biscuiți cu hihi-haha
#un vârf de limbaj licențios
Pentru decor
#1 batonaș de ruj roșu
Mod de preparare
#1. Folosește dezinfectantul de știri, aplicându-l pe mâini și creier înainte de a începe rețeta.
#2. Macină bine biscuiții cu hihi-haha cu ajutorul robotului de prietenie și adaugă zahărul mimimi.
#3. Amestecă ingredientele uscate într-un bol ’izolat’: făina zoom cu fulgii de stres și la sfârșit pudra de jazz, pentru o aromă diversificată.
#4. Topește ciocolată Korona la aburi de responsabilitate și adaugă vârful de limbaj licențios, amestecând continuu până compoziția devine consistentă psihic.
#5. Pune serialele conservate la foc mic împreună cu ingredientele panicate din bolul izolat și adaugă ciocolată Korona, fără a amesteca prea mult, în caz contrar riști să nu mai ieși din limita celor patru pereți ai minții.
#6. E timpul pentru asamblarea desertului! Transferă într-o tavă de dimensiuni 20-20 stratul savuros de biscuiți optimiști, iar peste ei compoziția de singurătate de la punctul cinci. Deasupra aranjezi crema de discuții filozofice și lași desertul la frigider până citești vreo două cărți.
#7. Servește desertul de fiecare dată când ai nevoie de ceva răcoritor în canicula întrebărilor fără răspuns. Pentru decorul din cadrul deltei bucătăriei eu îl pregătesc purtând un ruj roșu încrezător.
Acum că mă gândesc, balcolul meu este, de fapt, tare norocos să admire așa rețete controversate. Probabil că se săturase de atâta sentimentalism. Care lacrimi așternute în contextul amintirilor? Care criza emoțională?… “stai acasă și descurcă-te!”. Burețel zicea că asta e alintatură: “statul în casă e minimul ce îl poți face…trei luni sau un an fără ieșiri nu te vor omorî”. Как ни крути, are dreptate, dar pe lângă așa sfaturi vreau și un psiholog. Aaa, da… balconul a fost psihologul meu, pentru că mă duceam la el de fiecare data când eram tristă. De ce să “plătești” pentru fericire?
Power of pinky promise (III)
Viitorul mereu a fost o parte complicată pentru mine. Îmi place să trăiesc prezentul fără a intra în polemici, dar acum și acestă plăcere a fost răpită, schilodită, ruptă de mine. Pentru mine există trei versiuni de ce se poate întâmpla după pandemie, dar totuși am ales să vă povestesc doar despre una din ele. Am numit-o pinky promise. E simplu, se bazează pe promisiune. Ignorând criza economică, în care, după părerea unor specialiști, vor supravețui doar cei ce obișnuiți cu surfingul devin daiveri. Relațiile interumane vor suferi mutații simțitoare. Mutații nici aproape de culoarea roz în această teorie din trei, pentru că distanța socială devine una mai mult decât temporară. Ceea ce astăzi este un semn de disciplină și responsabilitate, peste ani poate deveni ignoranță din obișnuință. Aici intervine power of pinky, pentru că, deși, în viitor nu ne vom putea îmbrățișa cu oricine dorim, ne vom alina cu promisiuni ce le vom îndeplini, peste un an sau doi, cu mască sau fără. Săritul de pe parașută peste o Moldova pandematică sau nu, facem dulceața de ceapă la un metru unul de altul imaginându-ne că suntem cei mai renumiți bucătari din Franța.
– Nu avem nici prinț, nici palat și nici rochie…
– Nu, dar avem muzică și fantezie.
Ne facem promisiuni nouă, facem promisiuni oamenilor dragi și găsim soluții, iar dacă ele nu există, atunci le creăm – așa văd eu viitorul umanității în una din cele mai pozitive versiuni. Nu mai există noua realitate și cea veche, există doar realitatea și conformarea. Tehnologiile și medicina vor fi nevoite să evolueze mult mai rapid acum, vom ajunge mult mai repede în viitor, fără a ne da seama vom fi deja acolo. Acolo unde deși zboară taxi-urile asigurate cu dezinfectant până și în rezervor, iar roboții încep câte puțin a se infiltra pe străzile orașului, noi rămânem empatici și aprindem în fiecare seară câte un pinky promise.

Gîrjev Felicia, 14 ani/ orașul Căușeni
Carantina mea
Primele 2 săptămâni:
În primele 2 săptămîni de carantină am dormit cît am vrut, m-am săturat de somn și-am prins la puteri. A fost ca o mică vacanță. Eu am simțit o ușurare de la școală, dar o presiune de la situația de afară. Când deschideam rețelele de socializare nu luam în seamă că este atât de periculos ca nimic să nu faci. În primele 2 saptamani nu am înțeles că poate fi atît de grav. Am observat că nu mai circula nici o rutieră. Uneori îmi părea că pe stradă nu hamăie câinii. Am început să simt tristețe și neliniște. Nu mai auzeam gălăgia copiilor care veneau de la școală.
Perioada de carantină:
Lecțiile online s-au început cam din martie și s-au terminat la sfîrșit de mai. Prima lecție pe care am făcut-o era geografia și m-am simțit destul de ok. Lecțiile au fost ușoare, nu ca la școală. În timpul orelor puteai să bei ceai și să mănânci, ceea ce n-aș fi făcut niciodată într-o clasă de curs. Făceam lecțiile pe Skype și se-ntâmpla ca în timpul sesiunilor, unii colegi să o elimine din apel pe profesoară și pe alți colegi. Marți a fost ziua eliminatului. La-nceput au eliminat doar câțiva colegi, după, mai mulți și mai mulți și la urmă au decis s-o elimine și pe profesoară. Au eliminat-o odată, două, trei, până s-a enervat Eu nu am înțeles, și-i cu eliminatu ista? dacă nu aveți și fași, mai ghini ieșiți voi din apel și nu încurcați la alții să studieze! Asta nu ia oprit pe colegi să continue joaca. Au tot continuat s-o elimine.
Dodon a dat voie să deschidă parcurile și, seara, când terminam lecțiile, mama îmi spunea îmbracă-te și haidem în parc. Când stăteam așezate pe scaun, bătea un vîntuleț rece, sub lumina felinarelor și savuram plăcerea serii și uitam de tot: de lecții, de probleme, de pandemie. Peste o oră eram încărcată de energie, de gânduri pozitive. Cât de fericită și entuziasmată eram când ieșeam din ogradă.
Într-o zi, stând în parc cu mama și uitându-ne cum se joacă copii la aparatele de work out, am observat cum ne supraveghează o mașină a poliției. POLIȚIA, POLIȚIA! strigau copii, când aceștia au decis să se apropie de noi. Cel mai amuzant e că numai mama avea mască cu ea. Polițiștii ne-au avertizat să nu ne adunăm în grupuri atât de mari, că ne dau amendă 22,000 de lei.
Mama lucrează la fabrica de cusut genți. Cam de vreo lună ei cos numai și numai măști de protecție. Când s-a început pandemia, la fabrică se discuta despre cât de tare se agravează situația la noi în țară. La început toți se gândeau dacă vecina lor/lui nu a fost în contact cu cineva bolnav. Toate mesele de lucru erau dezinfectate. Se simțea în sufletul fiecărei femei, o neliniște pentru părinți,frați, surori, rude, copii. Și totuși, fără panică, toată lumea a lucrat și lucrează.
Când fabrica a intrat în carantină, mama a avut timp să pună în grădină semințe de păpușoi, bostan, să sădească cartofi. Am făcut împreună curățenie generală în casă, am scos tot afară la uscat: perne, plapume, saltelele de la paturi, am pus hainele de iarnă în dulap și le-am scos pe cele de vară. Ea a cusut măști, torbițe pentru plante medicinale și a reparat hainele de vară. O simțeam un pic tulburată, dar se străduia să-și păstreze calmul. Am început să economisim și să mâncăm mai puțin. Noroc că Fabrica a plătit carantina cu zilele din concediu. Când s-a întors la lucru, mama zicea că le verifică temperatura la intrare, iar dezinfectarea mâinilor e ca bună ziua. Toți au intrat în ritm normal de lucru, doar că le puteai simți durerea vizavi de ceea ce se întâmplă.
Am simțit că situația de afară se agravează. Nu mi-a fost rușine să port mască și mănuși. Când am fost cu mama în centru, am văzut că unii oameni nu poartă mască nici în rutieră, nici în spațiul public. Societatea este un dezastru, nu țin cont să păstreze distanța socială. Ce folos că se dezinfectează mâinile la intrare, dacă omul pune mîna pe o cireașă, pe bani, pe o căpșună, o bagă în gură și-apoi iar pe bani? Dacă o să continue tot așa, epidemia o să țină până se îmbolnăvește toată lumea. Anul viitor, clasa a 9-a, eu simt că văd #școalaonline.

Popov Alexandra-Luiza, 16 ani, mun. Chișinău
08.06.2020
Perioada de pandemie
La început eram cu adevărat fericită pentru că, hai să fim serioși, cine nu s-ar bucura de două săptămâni de sculat la 10, mai puține teme, organism odihnit și multe cărți care demult așteptau să fie luate în mână?
Dar după aceea s-a început:
Sanda, scoală (ora 8)! Cum să pun diacritice?
(Mama mea e educatoare și cât de straniu ar suna acest lucru, dar ea întotdeauna a fugit de tehnologii).
Acestea sunt pentru a suna și a fi sunat, în plus avem parte de atât de multe cărți de care trebuie să profităm, dar tehnologiile, lasă, altădată.
Dar în situația creată, a trebuit să schimbăm ”caseta”.
Au început lecțiile mele online.
Prima, uitasem să sting microfonul și s-a trezit toată casa că anume acum e timpul să se ocupe de toate cele nefăcute. Mama scotea rufele din mașina de spălat, tata dădea drumul la apa din toaletă, ceva s-a întâmplat cu mașina vecinului și anume atunci a hotărât că trebuie să dea de știre și o ambulanță. O adevărată orchestră a urșilor călcați pe urechi.
Iată aici și s-a început cea mai complicată perioadă a carantinei. Trebuia să stăm doar în casă, au căzut peste noi lecțiile, nu puteam să-mi văd prietenii și două vești prea frumoase care așteptau la ușă:
1. Carantina se va prelungi până pe 15 mai;
2. Nu scăpați de evaluări.
Dar, odată cu ele au venit și veștile bune. Cum se zice, după plâns, vine râs și invers. Păi iată, s-au anulat tezele și cea mai extraordinară, mirifică, excelentă, fenomenală veste din lume, – Sanda, mâine plecăm la țară. Da, poate cineva nu-mi înțelege fericirea, dar acolo am trei verișori în aceeași minte cu mine, multe rude și cel mai important, li-ber-ta-te! Toate câmpurile sunt ale mele, toate păsările cântă pentru mine, chiar și cocoșul vecinului pe la ora 5, hotărând că acum e momentul să deschid ochii, dar Sanda suportă, pune perna peste urechi și se gândește ”Lasă că încă puțin și ajungi în răcitură.”
Apropo, au existat și multe părți bune în perioada aceasta a carantinei: Mama nu mă mai trezește cu ”Sanda, cum pun diacritice,” dar cu – ”Sănduța, cum să corectez greșeala din mesajul al treilea, la cuvântul „dintre”?” Eu somnoroasă, cu ochii abia mijiți, și acolo stă un uriaș cu peste 10 cuvinte „dintre” și hai, găsește intrusul. Tata și-a format un program de sport și nu știu de ce a hotărât că nu e interesant de unul singur, am nevoie de fiica mea. Ah și să vezi încă aici istorie. După două săptămâni mama a zis ”Da eu ce, nu pot?” și a început să se ocupe împreună cu noi. Niciodată n-o să-ți imaginezi cum a fost prima ei zi. Dar cred că frazele ”Eu am să fac așezările pe jumătate, ca mâine să-mi mai pot simți picioarele. Nu, nu, nu, eu cu 10 secunde mai puțin și Gata? Cât mai avem?” (frază din copilărie) o să te transpună în povestea de atunci. Totuși cel mai, cel mai fericit lucru din această carantină, au fost plăcintele cu cartofi, brânză și jumere ale nanei. Erau atât de gustoase, ca pe timpurile copilăriei mele.
Și ce pot să-ți zic eu despre ceea ce va urma? Nu știu, dar sunt omul pozitiv, cu ochelari roz, care vede câmpuri cu flori și copii zâmbitori peste tot. Sunt sigură de un lucru, vom deveni mai atenți, mai înțelegători și poate chiar și mai înțelepți. Vreau să cred că vom începe să prețuim mediul în care trăim mai mult și să conștientizăm că bolile și toate celelalte rele vin de la deșeuri, schimbarea radicală a climei și nerespectarea sau nedorința respectării unor reguli extrem de simple și importante. Cam așa. Până data viitoare…

Evelina Ciutac, 14 ani, satul Măgdăcești
06.06.20
Începutul
Totul se începuse cu dimineața din 9 martie, când internetul fusese acaparat de știrile ce țin de închiderea școlilor din Republica Moldova. Nu i-am dat nici o importanță. La momentul dat aveam destule pe cap, iar acest subiect se afla în capătul listei mele de „Nu mă interesează”. Îmi amintesc cum mă sunase o prietenă în acea zi, cu o voce alarmată și un ton de îngrijorare.
-Ce-i cu tine, de ce nu mi-ai răspuns la telefon din prima? Nu contează, ai auzit veștile că localurile și școlile se vor închide pentru o lună? Cred că rugăciunile mele ca vacanța să se prelungească, se vor adeveri în sfârșit. Bine, lasă nu am timp să vorbim, am vrut doar să te anunț, ne auzim mai târziu.”
Și totuși în ciuda apelului nostru scurt, în care a putut fi auzită numai vocea ei, părerea mea despre închiderea școlilor nu s-a schimbat. Nu-mi veni să cred, deoarece chiar și în cele mai geroase ierni de până acum, autoritățile erau chill în privința școlilor, dar acum, când o persoană s-a îmbolnăvit de nu știu ce virus, totul se închide. Gata, cumpărați ce mai este prin magazine, pentru că ele degrabă ajung cu rafturile goale.
Cu toate acestea, seara, când tocmai venisem acasă de la o rudă, am observat avalanșa de mesaje de pe grupul clasei, unde toți își expuneau părerea cu privire la decizia luată de guvern. Atunci am simțit cum latura mea de persoană alarmantă, mi-a acaparat rapid trupul, făcând-o să se documenteze intens despre virus. În acea seară citisem nenumărate articole în care se vorbea despre economia țării de după pandemie, despre viețile noastre, despre măsurile de precauție care trebuiesc luate. În tot acest timp, în capul meu răsunase fraza “Trei săptămâni carantină, trei săptămâni, trei săptămâni pline de productivitate și noi realizări”.
2. Încercare-eșec
Carantina aceasta a venit ca un val vârtej peste mine, împrăștiindu-mi toate planurile și treburile care trebuiau să fie realizate. La început totul se putea rezuma la Netflix-Mâncare-Pat, dar spre un târziu am înțeles că productivitatea cât și activitățile extrașcolare vor fi o salvare din acest calvar. Începusem cu desenul, el era cheia trecutului meu, ținând cont că în ultima perioada nu prea îi mai dădeam o importanță anumită. După fiecare linie schițată pe foaie, furia îmi acapara trupul, distrugând orice idee care ar fi putut fi dezvoltată și însuflețită pe o bucată de hârtie. După câteva zile de încercări nereușite, m-am dat bătută, aveam impresia că nimic nu-mi iese, totul îmi cădea din mâini, lăsându-mă doar cu un praf de vis. În ciuda acestor eșecuri, continuam să încerc orice activitate care îmi stârnea interes, sau care-mi trecea prin fața ochilor. Am văzut citoriul de pe masă, m-am apucat de plăcinte cu brânză, care au ieșit cam arse. Am văzut un life-hack pe internet, m-am apucat de crearea lucrurilor noi, care au dus la distrugerea unor tricouri perfecte pentru o plimbare. Totul ieșea cu susul în jos, ceea ce mă scotea din sărite pe zi ce trece. Cu toate acestea, după două săptămâni de încercare-eșec, am decis să iau pixul în mână și să-mi las gândurile să curgă pe foaie, într-un mod haotic. Am stat deasupra acesteia vreo câteva ore, scriind și scriind impresiile mele despre carantină.
”Au trecut deja două săptămâni din carantină, dar eu m-am ocupat cu tot ce te-ai putea ocupa în această casă. Ieri am decis să mai merg prin lume, poate întâlnesc pe cineva cunoscut, deoarece am nevoie de comunicare urgentă. Din păcate, sau fericire, nu am întâlnit pe nimeni, ba chiar m-am ales cu o coadă la magazin, că mi s-a părut că îmbătrânesc până va ajunge rândul la mine. Ziua de azi e una catastrofă.”
Deci după cum se poate observa, carantina aceasta nu mi-a adus prea multe realizări frumoase, poate numai durerile de cap, care m-au scutit de lecțiile de pe Zoom.
3. Câmpia
Cu toate că deja mi-am dat seama că din mine meșteriță nu faci, măcar mă pot asemăna cu un călător pierdut în propriile sale gânduri, care descoperă noi locuri de pe acest glob. Eu mă limitez la momentul dat doar la Măgdăcești, unde și spre mirarea mea, am descoperit una dintre cele mai frumoase câmpii. Putem spune chiar una dintre cele mai frumoase realizări ale mele pe durata carantinei. Totul s-a început de la plimbarea pe care o așteptam de vreo lună și ceva. Fără mască, fără mănuși, doar eu și cu bicicleta mea. Mergeam așa spre pădurea din apropiere, când am dat de o câmpie. Da’ ce câmpie!, vorbeau atunci ochii mei în locul buzelor. Aceasta era înfășurată într-o mireasmă îmbietoare de flori care mă ademenea să le culeg. Soarele de abia se putea observa de printre ramurile copacilor, care nu îi permiteau să străpungă această feerie. Și toate aceste momente au trecut prin fața ochilor mei, care nu mă vor mai lăsa să uit acest peisaj. După ce am petrecut acolo vreo 1 oră, m-am îndreptat spre casă, unde le-am povestit tuturora despre această descoperire. „Da’ știi ce am găsit?!” „Da’ ce câmpie!” „Da’ ce frumos!”.
Și aici a luat sfârșit și frumosul din carantină, cu tot cu flori și câmpie.

Curcă Rusanda, 31 ani
comuna Hîrtop, raionul Cimișlia
07.06.2020

Carantina mea
Pe 27 februarie, mi-am sters FB app de pe telefon. Postările frănzilor cu știri despre
coronavirus au început să mă obosească la greu. Eram la Râbnița. Tocmai se încheiase
rezidența de scriere dramatică și ne porneam spre Chișinău. 2ore35 minute au trecut cât o
viață. Eram cum telefonul în mână și doream în continuu să-l aplind și să văd pe ecran
căsuța cu facebook. Primul lucru care l-am făcut când am ajuns la oficiu, a fost să aprind
calculatorul și să văd câte notificări am.
Mi s-a părut grav.
Pe 10 martie, profa de civică de la gimnaziu mă anunță că nu voi mai putea face atelierul pe
creative recycling cu Vasiluța Vasilache. Posibil să închidă școlile din cauza pandemiei.
Numai numai rezolvasem conflictul cu directoarea școlii.
Le scriu donatorilor că n-o să pot face nici o activitate până în 30 martie. Nu știu cum iese c-
am scris proiectul cu gândul c-o să-mi fie ușor, da-mi dă cele mai mari bătăi de cap. Încep a
mă îngrijora serios de soarta culturilor sădite. Se-mplinește jumătate de an de când nu ne
plouă.
17 martie se declară stare de urgență până pe 15 mai. Ce e asta, nimeni nu știe. Cazurile cu
infectați cresc. Petrec tot mai mult timp pe net citind știri de pe the guardian, lemonde,
lepais, newyorktimes, point.md. Petrec tot mai mult timp citind articole și interviuri cu
virusologi, epidimiologi, cu artiști, filozofi, futurologi. Virusologii zic că virusurile își caută
gazde noi, pentru că omenirea le invadează și le distrug habitatele. Ar trebui să ne așteptăm
în viitor la pandemii și mai serioase.
Mi se pare grav.
23 martie tre să ne vină echipamentul din Hong Kong. O să avem cele mai beton căști silent
disco pentru Remote Chisinău. Cred că le scoatem în exploatare în vara lui 2021 deja.
Trebuie să merg în oraș să rezolv niște chestii legate de organizație. Procrastinez. Trebuia
să-l sun pe domnu de la vamă sâmbătă și am uitat. Acu îl sun să-l întreb dacă po’ veni
mâine la Chisinău, că azi nu prea am chef. Îl sun și el îmi zice că o venit la lucru special
pentru mine de la 89 de km. Zic blea. Zic, vin în 2 ore, e ok? Zice ok. Sar din pat, îmi pun
hainele pe mine, îmi iau ceva de-ale gurii, pentru că simt că Buga n-o să-mi întindă mese și
zbor. Important e să am masca cu mine. Ajunsă la biroul vamal, mă văd cu domnu, el îmi
zice istoria care mi-o mai zis-o. Io îi zic istoria care i-am mai zis-o și că nu cred că nu se
poate de rezolvat altfel. Cer să mă văd cu Mai marele. Mai marele e în pauză de masă și
zice că se întoarce în juma de oră. Hotărăsc să-l aștept pe scăunel, cu mâinele între
picioare, cu nervii pe jar, cu cele mai sumbre scenarii, flămândă și însetată. În a 2-a secundă
decid să merg să-mi iau apă de la benzinăria de alături și să fac o plimbare. Mi-am luat apă

și cafea și plimbându-mă, mi-am rugat corpul să se curețe de toată informația și emoțiile pe
care le-a strâns, să se curețe și să rămână gol, pentru ca să putem naște alte scenarii.
Ploua încet. I-am mai spus odată copilului interior că oricare ar fi rezultatul acestei întâlniri,
nimeni nu va putea să ne scoată din armonie. Absolutely everything is rezolvabil. Plimbarea
mi-a făcut foarte bine și discuția cu Mai marele a fost faină. E tare MEGA. E tânăr și genul
de om pentru care absolutely everything is rezolvabil. În tot cazul, mi-a mai dat o șansă și
vedem deja cum o s-o folosesc.
Noroc că sunt pe bicicletă. E mult mai stressless. Intru în farmacie. E cineva în fața mea.
Stau la 2 metri, îmi aștept rândul. Mă apropii de casă, rog să-mi dea aia și aia. Intră o
doamnă supraponderală și mi se fixează în rinichi. Dă-ti-n chizda mă’ti de pe umbra mea,
vaco, a urlat copilul meu interior. Keep calm baby, că i-au bintu și uleiul și ne sibim, i-am zis,
mi-am luat marfa și-am ieșit. Am simțit că-s paranoică.
Mi s-a părut grav.
27 martie e ziua internațională a teatrului. Am scris o petiție pentru susținerea artiștilor
independenți pe timp de pandemie ( așa cum fac toate statele cu scaun la cap). Nici pân
acum n-am primit o reacție.
Imașul e cafeniu. Nu știu cum o să scoatem caprele-n vară. Nu știu cum o să ne scoatem în
vară. Culturile de toamnă-s compromise, cireșii, caișii, prunii și persicii au înghețat. Dacă nu
mori de virus, mori de foame. Încep a face planuri de imigrare în locurile cu resurse de apă
potabilă și unde temperaturile nu-s atât de mari.
Nu pot face nimic pe lucru. Nu văd sensul în a mai face ceva. Toți își scot contentul pe
online. Teatre, muzee, librării, săli de concerte, case de cinema. Mă apucă cu vomă când
aud de online. Nu înțeleg cum pot să-mi continui munca pe online. Munca mea ține de a
aduce oameni laolaltă și de-ai face să nască idei din comunicare și schimb de energii. Mă
gândesc că dacă statul ăsta nu ia niște măsuri calumea de ajutorare a oamenilor, ăștia o să
înceapă revoluția. Foamea dă pedeadreptu.
Citesc Sapiens a lui Harari. Aflu că Sapiens a exterminat tot ce se putea de exterminat pe
planeta asta ( de la speciile mari de animale, la alte specii Homo), și când au terminat cu
astea, s-au apucat să extermine alte națiuni de Sapiens. Aflu că corporațiile, defapt, sunt
cele care au organizat genocide în Americi, Noua Zeelandă, Australia etc. I-au înrobit și i-au
nimicit. Acum cred că tot pe calea aia mergem. Mă gândesc că n-avem nici o șansă de
supraviețuire.
Plouă.
Worldometers/coronavirus e ca biblia enoriașului. Citesc în fiecare zi din psalmul statisticilor
zilnice. Coronavirus e o cifră.
II
Petrec tot mai mult timp în grădină. Mă liniștește. Mă curăță. Tot nu fac nimic pe lucru. Sunt
mai liniștită. Au început să învie culturile și s-au pornit să crească. Nu e totul pierdut. Poate
foamea din ‘47 se amână.

Plouă
Verific dacă s-a apucat tutunul să-mi iasă. Mi-au venit semințele tocmai din Cluj de la
Ecoruralis, înainte de pandemie. Nu ies. E prea frig. În schimb a început a ieși amarantul.
Semăn cu popușoi parcelele unde nu s-a făcut gâul, zemoșii și inul. Rădăcinile de buruieni
le fac roată și le pun de jur împrejurul cuiburilor cu harbuji și bostani. Le ține umezeală și
răcoare. Anul ăsta am reușit să bag mulci la bob, năut, linte, la frunzele de salată, spanac și
la usturoi. Ultimul a început să mi-l care cârtițele. As always. Cealaltă parte de grădină stă
descoperită și se arde. Am zis că la toamnă plantez tot terenul cu copaci. Nu mai poți crește
nimic la soare deschis. Citeam într-un articol cât de importante sunt furnicile pentru
bonitatea solului, că casa lor e la o adâncime de 1.5 metri. Respect man. Pot să stau în
grădină ore și să mă pierd acolo. De parcă pământul îți suge toate grijile, dă cu buretele
peste întuneric, îți intră în stomac și-ți dezleagă o horă a energiilor cosmosului. Te simți
parte a unui corp integru, care funcționează impecabil și care, apriori a fost gândit să-ți dea
tot de ce ai nevoie. Pâine și spectacol.
Găina se scaldă în țărnă. Iar o să plouă.
Plouă
Am făcut încă o curățare de ficat. Mă simt mult mai bine. Încep cîte un pic a mai face din
lucru pentru organizație. Discut cu colegii, ne vin idei despre cum am putea organiza mai
departe activitățile. Trec și eu pe online câte un pic. Uneori chiar sunt foarte entuziasmată.
Încă mai urmăresc theguardian. Worldometers îl verific o dată la 3 zile. Din curiozitate. Din
15 mai, cazurile sunt în creștere pe zi ce trece. Cred că iar ne bagă-n carantină. Dar mai
întâi să treacă blajinii.
Ne-am reorganizat 90% din activități pe online. Simt că am făcut saltul în the new reality.
III
Îmi pare că dictaturile vor apărea ca ciupercile după ploaie, în mai multe state. Covid-19 le-a
dat șansa să testeze cele mai autoritare sisteme de supraveghere. China e lideră. Urmează
Israelul. Mă îngrijorează apariția vaccinului. Probabil c-o să impună anumite categorii de
oameni să și le administreze. Probabil că n-o să poți ieși din țară nevaccinat, n-o să-ți poți da
copilul la grădiniță și n-o să-ți permită să intri la evenimentele mari fără card Covid-19. Lucrul
meu se va schimba un pic. Voi face evenimente cu participarea unor grupuri mai mici de
oameni. Arta va fi personalizată.
Așa cum spun și alții, vor exista oameni foarte bogați și oameni foarte săraci. Clasa de mijloc
va dispărea. Eu nu voi fi nici acolo, nici acolo. Pentru că strategia mea de supraviețuire se
bazează pe fortificarea independenței. Alimentare în primul rând. Cei care vor cunoaște
secretele creșterii mâncării, filtrării apei și recunoașterii plantelor, vor fi cei învingători.

///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Aceste texte au fost scrise în cadrul Atelierului de scriere dramatică pentru adolescenți facilitat de Inna Cebotari și face parte din proiectul Informa(l)-program de educație ecologică, civică și artistică în comuna Hîrtop- finanțat de Uniunea Europeană și Fundația Konrad Adenauer, prin proiectul Dezvoltarea societății civile la nivel local în Republica Moldova

Open call: atelier de dramaturgie pentru adolescenți


În carantină toată lumea citește, privește filme, petrece (în sfârșit) timpul cu familia, se bucură de o vacanță neprevăzută și se spală des pe mâini. Așa se spune pe rețelele de socializare?! De fapt, în carantină părinții se gândesc cu ce-și vor hrăni mâine și la toamnă copiii. Când se va termina carantina vom reveni la modul de viață cu care ne-am obișnuit? Pe lângă multiplele activități zilnice, și școala s-a mutat acasă.
Ce poți să faci ca să reziști? Nu e nici pe departe cea mai dorită sau romantică perioadă.
Cum își petrec timpul adolescenții? Ce întrebări își pun? Ce frici și ce așteptări au? Ce-i deranjează cel mai tare și cum văd ei viitorul?
De la discuții la scris. De la scris la analiză.
Timp de trei zile, autoarea dramatică Inna Cebotari, va conduce un workshop cu șase tineri care vor afla cum se scrie o istorie, cum se analizează și se lucrează la un text. Nu trebuie să fii primul în clasă la limba română ca sa aplici. Trebuie doar să vrei să te exprimi, să spui o istorie, să faci cunoștință cu oameni noi și să te (auto)descoperi.
Întâlnirile vor fi safe, pe Zoom în perioada 5,6,7 iunie.
Pentru a aplica la atelier, trimite o scrisoare de intenție pe cpcazart@gmail.com
data limită de aplicare: 23 mai
Anunțarea rezultatelor: 25 mai
Vârsta participanților: 12 – 18 ani
Se va da preferință aplicanților din zonele rurale și centrele raionale.

Inna Cebotari (MD) – Autoare dramatică, regizoare, actriță, curatoare, producătoare, co-fondatoarea companiei de teatru Sava Cebotari, curatoare a Școlii de dramaturgie contemporană 2018-2020, inițiatoare a Atelierului de scriere dramatică la Chișinău.
Inna a făcut studii de master în teatru și scriere dramatică la Chișinău, Moscova și la Târgu Mureș.

Această activitate este organizată de AZART Centrul de Proiecte Culturale și face parte din proiectul Informa(l)-program de educație ecologică, civică și artistică în comuna Hîrtop- finanțat de Uniunea Europeană și Fundația Konrad Adenauer, prin proiectul Dezvoltarea societății civile la nivel local în Republica Moldova

Discuții despre teatru cu Pavel Rudnev (RU)

RO/RU
Din 31 ianuarie până în 2 februarie, teatrologul din Rusia, Pavel Rudnev, va ține o serie de lecții în cadrul Rezidenței de scriere dramatică de la Rîbnița. Lecțiile sunt deschise, așa că invităm toți iubitorii de teatru să ni se alăture în Клуб «19» Рыбница.
Teatrolog, critic de teatru, art manager, Doctor în istoria artelor, profesor asociat la Școala de teatru de artă din Moscova și GITIS. Consilierul directorului artistic și rectorului Teatrului de Artă din Moscova A. P. Cehov. Unul dintre cei mai activi cercetători al procesului teatral contemporan din Rusia.
Rezidența de scriere dramatică face parte din proiectul Școala de dramaturgie contemporană și este susținut de Swiss Cooperation in Moldova.
Parteneri: Sava Cebotari Theatre Company, Centrul de informare legală Vialex, Rîbnița.

RU

Приглашаем всех людей “болеющих” театром либо просто интересующихся им, на встрети с театральными критиком из России, Павлом Рудневым. Встречи пройдут с 31 января по 2 февраля в Клубе 19 в Рыбнице. Рудневым опубликовано более тысячи статей о театре в различных изданиях: «Знамя», «Октябрь», «Новый мир», «Театр», «Современная драматургия», «Топос», научных сборниках и коллективных монографиях. Один из самых активных исследователей современного театрального процесса в России.С 2004 года ведет заочный курс по театральной критике в РАТИ (ГИТИС), читал лекции в различных вузах и для интернет-проектов (курс о театре для ресурса «Постнаука»). Павел Руднев преподает в Высшей школе деятелей сценического искусства им. Г. Г. Дадамяна.

Расписание встреч и темы лекций:
31 января
– 13.00-18.00
Как меняется современный театр? Приемы, инструменты, темы.
– 18.30 – 21.30
Теория драмы. + Практический семинар (“Чайка”)

1 февраля
– 10.00 – 13.00
Свобода в современной пьесе
Пряжко
– 14.00 – 17.00
Немецкая пьеса (Брехт и Мюллер)
Документальный театр. Этика. Практика

2 февраля
– 10.00 – 13.00
Событие и герой: как изменяется отношение к этим ключевым понятиям в драматургии и театре сегодня?
– 14.00 – 17.00
Театральная доктрина о. Павла Флоренского и постдраматический театр- Новый детский театр и новые пьесы для детей
– Герой нашего времени (Эволюция героя в современной российской пьесе. 1990-2010-е).

Важное условие для участие: так как помещение маленькое, просим не выходить во время лекций, зайти и выйти можно будет в перерывах между блоками. В перерывах также будет организован чай-кофе и печенье. Формат лекций: открытая дискуссия.
Участие бесплатное.

Организатор: Центр Культурных Проектов AZART
Партнер: Клуб 19 Рыбница.
Встреча организована в рамках Резиденции по драматургии в Рыбнице.
Проект финансируется Швейцарским Бюро по Развитию в Молдове (SDC).

Open call: Rezidență de scriere dramatică

RO/RU
– – – читайте ниже на русском языке – – –

Centrul de proiecte culturale Azart este super entuziasmat să lanseze programul de rezidențe de scriere dramatică, care va avea loc în perioada 26 ianuarie – 26 februarie 2020, la Râbnița.

data limită pentru a aplica la program: 23 decembrie 2019

Prin acest program vom oferi unui număr de 5 tineri autori dramatici de pe ambele maluri ale Nistrului, spațiu, timp și resursele necesare pentru a finaliza un text de/ pentru teatru. Rezidenții vor explora, regândi și modela noi scenarii pentru teatru, aflându-se într-o locație cu un ritm de viață mai lent și în dialog cu mentori locali și internaționali. Rezidenții vor primi spațiu de lucru și o bursă modestă.
Fiecare text scris în cadrul rezidenței va avea câte un spectacol-lectură, iar unul din cele 5, va fi montat la Chișinău în luna martie.

Mentorii din acest an sunt:
Mihail Durnenkov (RU) – Dramaturg, scenarist, pedagog, curator, reprezentant al mișcării artistice New Drama, director artistic al Festivalului de dramaturgie Liubimovka, co-fondatorul festivalului Internațional de dramaturgie contemporană Perepost, creatorul cursului Fundamentele în arta dramatică și scenaristică.
Pavel Rudnev (RU) – Teatrolog, critic de teatru, art manager, Doctor în istoria artelor, profesor asociat la Școala de teatru de artă din Moscova și GITIS. Consilierul directorului artistic și rectorului Teatrului de Artă din Moscova A. P. Cehov. Unul dintre cei mai activi cercetători al procesului teatral contemporan din Rusia.
Inna Cebotari (MD) – Autor dramatic, regizoare, actriță, curator, producător, co-fondatoarea companiei teatrale Sava Cebotari, curator al Școlii de dramaturgie contemporană 2018, inițiatoare a Atelierului de scriere dramatică la Chișinău. Inna a făcut studii de master în teatru și scriere dramatică la Chișinău, Moscova și Târgu Mureș.

Toate textele scrise în cadrul rezidenței vor fi traduse în limba engleză și publicate într-o antologie bilingvă online.

Persoanele interesate pot trimite o scrisoare de motivare, un scurt cv profesional și un text scris anterior pe adresa cpcazart@gmail.com

Limbile rezidenței sunt româna și rusa.

Data limită: 23 decembrie, 2019
Data anunțării rezultatelor: 28 decembrie, 2019

Acest proiect este finanțat de Swiss Cooperation in Moldova.
Parteneri: Compania teatrală Sava Cebotari, Centrul de informare legală Vialex, Rîbnița.

RU

Наконец-то у нас в стране появится своя резиденция по драматургии. Где? В Рыбнице (знаем, внезапно). Когда? С 26 января по 26 февраля. Что мы там будем делать? Писать, сочинять, выдумывать, переживать, узнавать, всё для того, чтобы на выходе у каждого из 5 участников получился свой театральный текст. Помогать нам в этом будет драматург Инна Чеботарь из Молдовы, а также приглашенные из России: драматург Михаил Дурненков и театральный критик Павел Руднев. Пожалуйста загуглите все эти имена, они по-настоящему классные!

Каждый написанный текст будет представлен в виде читки в Рыбнице и в Кишиневе. Позже мы выпустим он-лайн сборник написанных пьес с переводом на английский. Кроме этих очевидных плюсов, участникам выплатят небольшую стипендию. Резиденция будет проходить на русском и румынском языках.

Для участия необходимо отправить короткое профессиональное резюме, мотивационное письмо и художественный текст написанный ранее на почту: cpcazart@gmail.com до 23 декабря.
28 декабря мы обьявим результаты и свяжемся с будущими участниками.

Этот проект поддерживают замечательные Швейцарского Бюро по Сотрудничеству (SDC).
Партнер Клуб «19» Рыбница,, Театральная компания Сава Чеботарь
Организатор: AZART Centrul de Proiecte Culturale

Remote Chișinău

RO/RU/EN

Ești în căutarea unei experiențe teatrale noi? Vrei să fii și performer și spectator, pe străzile Chișinăului? Atunci te invităm la cea mai faină experiență teatrală din această vară, spectacolul-promenade Remote Chișinău.

Un grup de oameni care nu s-au întâlnit niciodată în lumea reală, pornesc într-o călătorie pe cât de colectivă, pe atât de individuală. În Remote Chișinău spectatorilor li se oferă o pereche de căști și un oraș întreg în loc de scena teatrală, pentru a trăi o experiență total nouă.

Textul și indicațiile pe care oamenii le aud în căști, transformă panorama orașului într-un film personal, vocea artificială îi face să exploreze teritorii necunoscute și să observe lucruri noi, chiar dacă au trecut de o mie de ori pe aceste străzi. 

Remote Chișinău chestionează inteligența artificială, big data și predictibilitatea umană, îmbinând organic spațiului public, noile tehnologii, jocurile de calculator și quest-ul.

Spectacolul a fost produs în orașe ca Berlin, Lisabona, Tokyo, Sao Paolo, Moscova, Abu Dhabi, New York, iar acum, Remote X a ajuns la Chișinău.

La o experiență pot participa până la 50 de persoane.  

Premiera: 15 August 2019, ora 18:00, strada Valea Trandafirilor 11, Cimitirul Catolic.

Ultima reprezentație din acest sezon: 26 octombrie, 2019

Preț bilet: 250 de lei

Biletele se pot cumpăra pe iticket.md sau se pot rezerva la nr de tel. 078051578

Spectacolul va fi disponibil în trei limbi la alegere: română, rusă sau engleză.

Durata spectacolului: 120 min

Vă rugăm să vă luați încălțăminte comodă pentru plimbare și îmbrăcăminte călduroasă.

Impresii despre Remote Chisinău citiți aici

Echipa de proiect 

Rimini Protokoll

Concept, scenariu și regie: Stefan Kaegi
Dezvoltarea rutei în Chișinău, scenariu și regie: Aljoscha Begrich & Anton Rose
Sound design: Nikolas Neecke
Sound design pentru Chișinău: Nikolas Neecke & Karolin Killig
Dramaturgie: Aljoscha Begrich
Producător: Epona Hamdan

Echipa CPC Azart & Sava Cebotari Theatre Company

Producători: Curca Rusanda Alexandru & Oksana Buga
Regie: Sava Cebotari & Oksana Buga 
Dramaturgie: Inna Cebotari
Traducere Ro/Ru: Inna Cebotari & Oksana Buga & Dana Maxim& Victor Iarovoi
Design: Mihai Brumă

Remote X este o producție Rimini Apparat GbR. În co-producție cu HAU Hebbel am Ufer Berlin, Teatrul Municipal Maria Matos și Institutul Goethe Portugalia, Festivalul Teatralformen Hannover / Braunschweig, Festivalul de la Avignon, Teatrul Spektakel Zurich,

Kaserne Basel. Sprijinit de Fondul Cultural din Berlin și de Consiliul Artelor Elvețiene Pro Helvetia și Fachausschuss Tanz și Teatrul Kanton Basel-Stadt. O coproducție “House on Fire” cu sprijinul Programului ”Cultura” al Uniunii Europene

Remote Chișinău este produs de AZART Centrul de Proiecte Culturale. 
Partener strategic: Compania Teatrală Sava Cebotari

Suntem susținuți de prietenii noștri de la Centrul Cultural German Akzente/Institutul Goethe România/ Agenția Elvețiană Pentru Dezvoltare și Cooperare, Pro Helvetia, Goethe International coproduction fund, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova, Direcția Cultură a Municipiului Chișinău.

Parteneri media: diez.mdLocals.md,

RU

Если вам не обязательно сидеть в удобном театральном зале, чтоб насладиться спектаклем, если вы немного подустали от репертуара местных театров и актерской игры через четвертую стену, то вы наш зритель.

Remote Chisinau это театральный проект нового жанра, интерактивный спектакль-променад в аудиоформате. Это не обычная экскурсия по городу, а совершенно новый вид театра для Молдовы, в котором зрители активно вовлечены в процесс и имеют полное право принимать решения или не принимать их. Всё, что вам нужно, это пара наушников в которых голос похожий на Siri ведёт вас по городу, погружая все глубже и глубже в новый эмоциональный и художественный опыт. Текст и указания, которые вы слышите, превращают город в сцену, а прохожих в актеров.

В одной прогулки могут участвовать до 50 человек, которым будет предложен на выбор наиболее удобный язык: румынский, русский или английский.
Главное условие спектакля: без каблуков!

Концепт Remote X создан известной театральной компанией из Германии, Rimini Protokoll и был успешно адаптирован в таких городах как Москва, Лондон, Лиссабон, Париж и Киев. В этом году спектакль стал возможен и в Кишиневе.

Премьера: 15 августа, 18:00, улица Валя Трандафирилор 11, Армяно-Католическое кладбище.

Последнее выступление этого сезона: 26 октября, 2019

Стоимость билета: 250 леев
Оплатить можно на сайте iticket.md или забронировать по телефону 076032494.

EN

Are you looking for a new theatrical experience? Do you want to be the performer as well as the spectator, lost in an urban landscape – the streets of Chisinau? If we intrigued your curiosity then your are invited to take part in REMOTE CHISINAU – an immersive Audio Walk performance.

After being produced for cities such as Paris, Miami, London, Hong Kong, Wien, Zurich,  Helsinki or Shanghai, we are thrilled to work with the most ranked theatre company in the world – RIMINI PROTOKOLL and to adapt the REMOTE X for Chisinau too. We guarantee you one of the best art experiences, by taking part in the newest form of theatrical performance.

In one representation can participate up to 50 people which are going to be guided by an artificial voice (in Romanian, Russian or English).

REMOTE CHISINAU questions (AI) artificial intelligence, big data and our predictability. The encounter with the AI leads the group to perform and experiment on themselves. How are joint decisions made? Whom do we follow when we are guided by algorithms?

Premiere: August 15th/ 16th/17th, 6pm (local time), Valea Trandafirilor 11 str., Catholic Cimitery.

The last performance of this season: October 26, 2019

Ticket price:  250 mdl

Tickets can be purchased at iticket.md or can be reserved to this phone number 076032494

The show will be available in three languages to choice: Romanian, Russian or English.

Duration of performance: 120 min

Please take comfortable walking shoes, water and sunglasses.

Team

from Rimini Protokoll

Concept, script and direction: Stefan Kaegi
Research, script and direction in Chișinău: Aljoscha Begrich and Anton Rose
Dramaturgy: Aljoscha Begrich
Sound Design Concept: Nikolas Neecke
Sound Design in Chișinău: Nikolas Neeke & Karolin Killig
Production Management: Epona Hamdan

from CCP Azart & Sava Cebotari Theatre Company

Production Management: Curca Rusanda Alexandru & Oksana Buga
Direction in Chișinău: Sava Cebotari & Oksana Buga
Dramaturgy: Inna Cebotari
Translation and text-to-speech assistants: Inna Cebotari & Oksana Buga
Design: Mihai Brumă

Remote X is a Rimini Apparat GbR production. In co-production with HAU Hebbel am Ufer Berlin, Maria Matos Teatro Municipal and the Goethe Institute Portugal, Festival Theaterformen Hannover / Braunschweig, Festival d’Avignon, Theater Spektakel Zurich,Kaserne Basel. Supported by the Capital Cultural Fund Berlin and by Swiss Arts Council Pro Helvetia and Fachausschuss Tanz and the Theater Kanton Basel-Stadt. A House on Fire co-production with the support of the Cultural Program of the European Union.<

Remote Chișinău is produced by AZART, The Centre for Cultural Projects
Strategic partner: Sava Cebotari Theatre Company.
We are kindly supported by Akzente German Cultural Center, Goethe Institute from Romania, Swiss Agency for Development and Cooperation (SDC), Pro Helvetia, Goethe International coproduction fund, the Ministry of Education, Culture and Research of the Republic of Moldova, Municipal Culture Department.

Media partners: Locals.md, diez.md

Open Call: V4@THEATRE CRITICS RESIDENCY 2019

Association Divadelná Nitra together with its partners

Zbigniew Raszewski Theatre Institute, Poland
Trafó – House of Contemporary Arts, Hungary
Arts and Theatre Institute, Czech Republic
The Theatre Institute Bratislava, Slovakia
East European Performing Arts Platform, Poland
Visual and Performing Arts Centre ART CORPORATION, Belarus
Center for Cultural Projects Azart, Moldova
Theatre Union of the Russian Federation, Russian Federation

announce an open call for young theatre critics from
VISEGRAD GROUP, EASTERN PARTNERSHIP & WESTERN BALKAN COUNTRIES
and RUSSIAN FEDERATION
to take part in the V4@THEATRE CRITICS RESIDENCY 2019.

6-days creative residency at the Divadelná Nitra International Theatre Festival 2019 offers up-and-coming young theatre professionals aged 35 or under a platform for in-depth exchange about contemporary performing arts.

27 SEPTEMBER 2019

3 OCTOBER 2019

NITRA, SLOVAKIA

DEADLINE FOR APPLICATIONS
August 15th 2019

Selection process:
The project partners will nominate 2 applicants from each eligible country to the main organizer based on the selection criteria below. The Association Divadelná Nitra will select and will announce a maximum of 18 participants. The rest of nominated applicants will be substitutions.

V4@THEATRE CRITICS RESIDENCY enables participants to watch and discuss performances of the 28th edition of the Divadelná Nitra International Festival under the leadership of international lector, to meet theatre professionals from Europe, and to take part in debates with artists, critics who are attending the festival. The name of the lector will be announced in July.

The participants will be also tasked to prepare and make a presentation about the current situation in the performing arts scene in their country at the public Residency talk which is part of the accompanying festival programme.
After the festival, the participants are requested to publish an article which shall take the form of review about the Divadelná Nitra productions.

The preliminary programme of the festival is HERE.
The full festival programme will be published in July on http://www.nitrafest.sk.

HOW TO APPLY

Submit the APPLICATION FORM_V4@THEATRE CRITICS RESIDENCY 2019 and your professional bio in English language to the project partner in your country:

Moldova / Center for Cultural Projects AZART / Rusanda Curca / aliescu90@yahoo.com

Slovakia / Association Divadelná Nitra / Diana Selecká / balaj.jan@gmail.com
Czech Republic / Arts and Theatre Institute / Martina Pecková Černá / martina.peckova-cerna@divadlo.cz
Hungary / Trafó – House of Contemporary Arts / Beáta Barda / barda@trafo.hu
Poland / Zbigniew Raszewski Theatre Institute / Edyta Zielnik / edyta.zielnik@instytut-teatralny.pl
Eastern Partnership & Western Balkans / EEPAP / Anna Strzałkowska / astrzalkowska@iam.pl
Belarus / ART CORPORATION / Alexandra Danilevich / teart.coordinator@gmail.com
Russia / Theatre Union of the Russian Federation / Olga Perevezentseva / ola_p@mail.ru

DEADLINE: August 15th 2019

Selection criteria:
1. Professional theatre critics up to 35 years of age (priority will be given to applicants who already pursue their professional carriers, not students)
2. Fluent in English (both spoken and written)
3. Motivation letter (interested to improve his / her presentation skills, critical reflection skills, and analysis of a theatre production)
4. Citizen of one of the countries involved in the project (Albania, Armenia, Azerbaijan, Belarus, Bosnia and Herzegovina, Bulgaria, Czech Republic, Georgia, Hungary, Kosovo, Macedonia, Moldova, Montenegro, Poland, Romania, Russian Federation, Serbia, Slovakia)

The selected participants will receive:
• The opportunity to follow the 28th edition of the Divadelná Nitra International Festival, the most important international festival in Slovakia renowned in Central and Eastern Europe
• Tickets to all festival productions of the main programme and access to accompanying events
• Accommodation for 6 nights including breakfast
• Lunches during their stay at the Festival
• Reimbursement of travel costs to Nitra (the most economical means of transport)

Project V4@THEATRE CRITICS RESIDENCY is supported by

 

Residency is supported using public funding by Slovak Arts Council.
 

 PROJECT COORDINATOR

JAN BALAJ
balaj.jan@gmail.com

International Theatre Festival / Association Divadelná Nitra
Svätoplukovo nám. 4, 950 53 Nitra, Slovakia
http://www.nitrafest.sk

Donează 2% pentru Azart!

Centrul de proiecte culturale Azart este o organizație care are drept scop dezvoltarea și promovarea dramaturgiei/dramaturgilor contemporane/i, dar și dezvoltarea de comunități.
Investim timpul și energia noastră în descoperirea noilor voci în dramaturgie, crezând cu tărie că acestea vor deveni ambasadorii schimbării. Schimbării de conștiințe, atitudini, abordări.
Activitățile noastre oferă tinerilor dramaturgi spațiul, colaboratorii, publicul, conexiunile profesionale și libertatea de a crea și de-ași dezvolta ideile personale, dar ne dorim mai mult. Vrem ca textele lor să nu fie scrise pentru sertare, ci pentru scenă. Ne dorim ca pe textele lor să lucreze împreună cu toți cei implicați în producerea unui spectacol: dramaturgi, regizori, actori, teatrologi, scenografi, muzicieni, coregrafi, producători etc.
Și tot cu ajutorul vostru am vrea să continuăm să facem proiecte în satele care nu au acces la cultură și să lucrăm cu comunitățile marginalizate folosind teatrul ca un instrument pentru crearea unei societăți incluzive.

Cele 2% din impozitul pe venit redirecționate spre Azart ne vor ajuta să ne desfășurăm activitățile în condiții optime.

Codul fiscal Centrul de proiecte culturale Arta Azi – 1015620002007

Sau ne puteți susține AICI

Vă mulțumim!

Много чего, но ничего нормального

Много чего, но ничего нормального

РУ/RO

Приглашаем на читку пьес созданных в ходе драматургической мастерской с Максимом Курочкиным (Украина). На протяжении 7 дней, 12 участников думали, обсуждали, писали, задавались вопросами о том, что их по-настоящему волнует. Все они честно пытались создать “неправильные” и неудобные пьесы. Насколько у них это получилось узнаем в эту пятницу.

Это читка будет последней в этом году, данной мастерской мы закрываем первый выпуск проекта “Школа Современной Драматургии”. Ждем всех 2-го ноября, в 18.00, в Zpatiu.

Куратор проекта: Инна Чеботарь.

RO

02 noiembrie, 2018

ora 18:00 // Zpațiu, str. Alexei Sciusev 103

AZART Centrul de Proiecte Culturale, vă invită la prezentarea publică a rezultatelor atelierului facilitat de dramaturgul din Ucraina Maxim Kurochkin, ultimul din cadrul proiectului Școala de dramaturgie contemporană
Timp de 7 zile, 12 participanți au eplorat diferite metodologii de a da formă conținutului gândurilor lor. Nimeni nu a spus că e ușor, dar dacă ai băut din sângele dramaturgiei, nu mai există cale de întoarcere.
Lectura va fi în limba română și rusă.
Curator: Inna Cebotari

Acest atelier face parte din proiectul Școala de Dramaturgie Contemporană – serie de ateliere de scriere dramatică- și este susținut de Swiss Cooperation in Moldova, Ministerului Educației, Culturii și Cercetării a Republicii Moldova,
Parteneri: Sava Cebotari Theatre CompanyAsociația OberlihtBiblioteca Municipală B. P. Hasdeu
Parteneri Media: diezLocals.mdPlatzforma