Azart la Critici

TheTEAtru

teatru, ceai & rock’n’roll

azartedited

Pe data de 3 martie, luni, la Biblioteca Ștefan Cel Mare a avut loc deschiderea proiectului Întâlnirea criticilor de teatru la bibliotecă, idee lansată de Centru de Proiecte Culturale AZART în colaborare cu această bibliotecă. Acțiunea dată presupune întâlnirea nu doar cu criticii de teatru, ci și cu actorii, regizorii, dramaturgii, scriitorii și tot felul de oameni de teatru. Întâlnirile vor avea loc după fiecare eveniment important care se va desfășura în lumea teatrală: premiere, simpozioane, ateliere de creație, festivaluri, etc. Scopul acestor adunări sunt discuțiile cu oamenii de specialitate și simpli spectatori, de a face schimb de replici și păreri, fiindcă nu suntem obișnuiți să se organizeze discuții după vrun eveniment și toate întrebările care le-am avut rămîn doar pentru noi.

În seara de trei martie s-au pus în discuții două evenimente care au fost în weekend-ul trecut și anume premiera spectacolului Hronicul găinarului după romanul lui Aureliu Busuioc, în regia lui Petru Hadârcă la Teatrul Național Mihai Eminescu și schița de spectacol Urâtul de Marius von Mayenburg în regia invitatului din Germania Andreas Merz, la Teatrul Eugen Ionesco.

Discuțiile au durat cam două ore, fiind și foarte diverse. Spre exemplu despre premiera de la Național, dramaturgul Dumitru Crudu afirm că: este cel mai bun spectacol din ultimii zece ani, iar actorul și dramaturgul Artiom Oleacu spunea că în comparație cu alte spectacole regizate de Petru Hatârcă acesta este mai puțin reușit.

Despre schița de spectacol Urâtul, toți cei care le-au privit au rămas foarte plăcuți surpinși să vadă un rezultat atât de bun, știind faptul că s-a montat în 16 ore, cu minunații actori de la Teatrul Eugen Ionesco: Daniela Burlaca, Gheorghe Pietraru, Valeriu Pahomi și Dumitru Mamei.

P.s. am rămas dezamăgită de faptul că foarte puțină lume a venit, chemând actori, regizori, critici, speram că totuși au interesul să se dea cu părerea sau să asculte părerile altor oameni de specialitate, dar sper că pe viitor acest proiect va prinde amploare și s-o citez pe Dorina Khail-Butucioc atunci când omul stă atâția ani nemișcați, păi are nevoie de puțin timp ca să se urnească, așa că răbdare nouă și așteptăm ca lumea să se urnească.

Critic în AZART Diana Stamate

Motorul meu lucrează cu sânge/ AZART

THETEATRU 

Întradevăr era o zi posomorîtă, cețoasă și de tot urîtul. Zilele astea își au farmecul lor.

Cu cît se apropia ora cu pricina cu-atît mai mult mă îngrijora problema spațiului. Unde o să încapă toată lumea asta. Au încăput toți.

Mie nu-mi plac barurile sau cafenelele pentru evenimente de genul, am mai spus-o odată. Nu-mi plac pentru că toată acțiunea care are loc în afara spectacolului propriu zis, deranjează. Nu mă deranjează doar pe mine, spectator concentrat la actul teatral care se desfășoară în fața mea, ci și pe actor, care are de transmis un mesaj în timp ce chelnerițele se plimbă din  colo in colo cu tavele cu bere sau altceva. Deranjează.

Agamemnon de Rodrigo Garcia cu Sergiu Terente și Steluța Lupan – Kira’s Club,

Sergiu are emoții, demult nu a jucat și asta s-a simțit, și în voce, și în interpretare și în prezență scenică. Scrie mai bine decît joacă pentru că scrie mai des decît joacă. Îl salvează textul.  Un text care mie mi-a plăcut și nu mi s-a părut depășit, ci întocmai oglinda societății noastre. Numai că la noi, ca de obicei, totul e un pic altfel. Unii cumpără o sumedenie de lucruri care nu le trebuie, iar noi am cumpăra o sumedenie de lucruri nonsens. Privirile cumpără aproape fiecare al II-lea produs de pe rafturi, dar ne orpim la o palcă de cîrnaț, pîine și chefir. Asta e situația omului  de rînd.

II-a parte a piesei ne duce în lumea rinocerilor. O lume de oameni zombați cărora li se dă totul de-a gata…casa, masa, copacul gata sădit, copilul, mîncarea, sentimentele, scopul vieții și serviciile rituale. Tu doar trebuie să te prefaci că exiști.E un text despre dictatură, manipulare, rinocerizare, suflet, consumism. Marele motor al lumii lucrează cu sînge. Cu mult sînge.

După lectură au fost multe discuții. Cuiva ia plăcut textul, cuiva i s-a părut din veacul trecut. Toți au drepate. Asta au simțit ei. Pe mine m-a deranjat o singură întrebare care a fost ridicată de mai multe ori. De ce facem noi ”asta”? ”Asta” e Azart. Eu o să vă întreb pe voi, ca răspuns la întrebarea vostră. De ce Ina Surdu face dramaturgie. Pentru Ce? De ce Luminița Țîcu montează spectacole. Pentru Ce? Pentru ce scriu eu acest text? Pentru ce se fac spectacole, pentru ce există actorii, pentru ce citim cărți. Pentru ce facem festivaluri, pentru ce există artă, pentru ce există oameni de artă. PENTRU CE?

Pentru ca să se producă ceva, pentru ca să se întîmple ceva frumos în lumea artei de la noi. Pentru că asta simțim că trebuie să facem și dacă voi nu-i vedeți rostul asta e. Noi suntem tineri și vrem să facem lucruri frumoase.

La Mulți Ani AZART !!!

Cu Steluța Lupan

Irina Iachim

Diana Stamate

Oksana Sapiens

Ion Coșeru

Mariana Starciuc

Rusanda Alexandru Curcă

https://www.facebook.com/pages/AZART-Centrul-de-Proiecte-Culturale/281732175309787

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.285815058234832.1073741830.281732175309787&type=3

https://cpcazart.wordpress.com/